Mi-am schimbat jobul!!! De vreo 3 luni…
Sunt linistit (foarte), nu mai am capsa pusa si nu ma mai rastesc la prieteni fara motiv, luand totul ca pe un atac personal.
Calatoresc mult prin lume si am timp si de pozat…intre timp am mai fost la ceva evenimente…
La aeroport in Hamburg am fost perchezitionat mai ceva ca inainte de UE, am fost pus sa arunc vata din bricheta Zippo si mi s-au ravasit bagajele…
(va urma!)
Sunt fericit!!!!!Mi-am luat Mac!Nu am mai avut nici timp si nici dispozitia necesara pentru a mai scrie si fotografia. Cu mici exceptii…. (va urma…)
Cat pe ce sa zic ca se pune iar praful pe cheful meu de scris…dar trec printr-o perioada destul de agitata si constat ca scrisul ma relaxeaza intr-o oarecare masura, sau poate ma face doar sa uit ca maine trebuie sa ma trezesc dimineata devreme, sa fug sa ma cert cu niste clienti suparati (din pacate si idioti), sa fac multi kilometri si sa ma minunez ca am ajuns intreg inapoi acasa de pe drum.
Apropo, ati observat ca un banal drum de 300 de kilometri se poate transforma intr-o adevarata aventura? In Romania nu exista reguli de circulatie; sau daca sunt, sunt complet ignorate de: pietoni, carute si soferi de taxi si maxi taxi? Specia soferilor de maxi taxi este una aparte. Ma gandesc ca poate e si una care incepe sa fie pe cale de disparitie pentru ca vad ca nu trece o saptamana fara un accident grav in care ori este implicat un maxi taxi, ori este vinovat unul…
Mila 23.
Spre rusinea mea, nu mai auzisem vreodata de asezarea asta, desi ar fi trebuit macar sa-mi treaca pe la o ureche; probabil ca mi-a iesit pe cealalta. Macar si pentru ca aici s-a nascut Ivan Pataichin. De prisos sa spun ca gasca de fotografi gasea in fiecare persoana intalnita pe drumul de la debarcader o legatura cu marele campion.
“- Uite, aia de ma-sa!” (foto by Stefan Dinu)
Ma asteptam la ceva mai uitat de lume. Mai curat. Spre dezamagirea mea, si aici plutesc pe apa eternele pet-uri. Pe mal se gasesc multe sticle goale si cutii de conserve.
Despre oamenii din sat, in numarul viitor…
Ati spune ca niste oameni normali au plecat pe Dunare sa se relaxeze, sa nu faca poze (vorba unui forumist) si in general sa aiba niste zile de frecat menta cu un profesionalism iesit din comun…sau sa pescuiasca. Noi am si pescuit. Vreo 2 ore. In rest am fost calare pe apusuri, rasarituri si pe crapelnita. Si ca a fost safe. A fost dar nu pentru toata lumea. Sau pentru toate lucrurile.
Si dupa cum vedeti si accidentatii tin cu dintii de camere. Multumiri Alex Samoila pentru imagine.
